Diana Vasile. Cum să te cunoști și înțelegi pe tine însuți. Si să trăiești în armonie cu viața interioară și cu lumea din jur (partea I)

Interviu realizat de Andreea Roșca cu Diana Vasile și preluat de pe www.andreearosca.ro. Mulțumim.

Un psihic sănătos este deschis, curios, procesează, face diferențe. Asta înseamnă că își cunoaște o parte dintre limite, cel puțin. Își întâlnește vulnerabilitățile, își sesizează granițele și și le respectă. Astfel, vulnerabilitatea nu mai este ceva ce te rănește, este ceva ce te protejează. Robustețea ține de capacitatea de a-ți cunoaște aceste vulnerabilități și, cumva, de a te și dezvolta. Categoric că sunt elemente de robustețe cu care ne naștem – o robustețe fiziologică sau o robustețe a energiei psihice, care ține de mecanismele de reglaj –, dar există și o robustețe care se dezvoltă prin cunoașterea de sine, prin exersarea unor abilități, prin relaționarea cu ceilalți.

Ar putea fi o imagine cu 1 persoană

Diana este psiholog și terapeut, are un doctorat în domeniul traumelor familiale, rezilienței și creșterii post-traumatice. Este cofondator și președinte al Institutului pentru Studiul și Tratamentul Traumei, domeniu în care a făcut pionierat în România. Este autorul cărții „Anatomia Traumei”.

Spune că una dintre iluziile noastre este că vom putea înțelege ceva despre oameni doar studiindu-le comportamentul. Comportamentul, spune Diana, nu este decât manifestarea exterioară a unor adevăruri și fenomene mai adânci. Ca să înțelegem oamenii și pe noi înșine, trebuie să privim în interior, să înțelegem de ce-ul din spatele comportamentului. 

Munca ei de o viață stă în a înțelege ceea ce a uimit-o de când erai mică: resorturile interioare ale oamenilor și căile prin care putem ajunge să fim bine cu noi înșine și cu lumea din jur. 

Am vorbit cu Diana în mai 2024, într-o conversație live la Teatrul Apollo111, despre relația cu noi înșine și cu lumea noastră interioară. Despre cum să ne înțelegem mai bine și să trăim mai în armonie cu ceea ce se află în interiorul nostru și în lumea noastră exterioară, oricât de impredictibilă și complicată ar fi. Despre cum să ne reconectăm cu noi și să ne simțim stăpâni ai propriei vieți.

Idei principale

Cele 5 caracteristici ale funcționării psihice sănătoase

1. Curiozitatea – suntem capabili să absorbim informație din lumea înconjurătoare; suntem curioși, ne punem întrebări. 2. Capacitatea de procesare informațională. Punem informațiile cap la cap și elaborăm unele noi, pe care le exprimăm și le trimitem mai departe în lume, prin diverse forme de limbaj. 3. Capacitatea de a face distincția între real și imaginar, între gândire și imaginație, între subiectiv și obiectiv. 4. Capacitatea de a merge către ceilalți. Suntem ființe relaționale, sociale și, în același timp, avem o bună capacitate de a rămâne pe cont propriu, în contact cu sine. 5Capacitatea de reglaj – de a reveni la starea de echilibru: reglajul stresului, reglajul emoțional, reglajul energiei psihice. 

Când vorbim de emoții, sunt foarte importante obiectivele

Avem tendința să credem că în ceea ce privește emoțiile n-avem niciun control. Pentru că, într-adevăr, emoțiile implică energie psihică în mișcare, produc mișcări ale informației, ale corpului nostru, ale energiei psihice în direcțiile potrivite. De aceea ne trebuie obiective. De aceea sunt importante scopurile. Acestea ne pot ghida, alături de competențele noastre, de abilitățile noastre, în a ne gestiona emoțiile. 

Echilibrul între cerințe și resurse

Este unul dintre mecanismele importante ale felului în care noi funcționăm. O definiție a burnout-ului este: „situația în care cerințele depășesc cu mult resursele, și asta se întâmplă pe termen lung și în mod constant”. Când există echilibru, avem tensiune minimă. Stresul începe să apară când există o discrepanță – când cerința este provocativă, pune presiune, când nu scoate din noi o soluție deja existentă. Ne pune într-o situație de tensiune pentru a găsi o soluție. 

Stresul acut este necesar pentru dezvoltare

Stresul acut înseamnă să ai o solicitare la care nu mai ai soluții, dar mobilizezi resursele. Te obligă să găsești o cale inovativă, să găsești ceva nou. Este necesar să poți să ai perioade de stres acut, cu condiția ca în final să găsești acea soluție și ulterior să te ocupi de recuperarea resurselor consumate, să te refaci, să te recuperezi. 

Nevoile umane fundamentale – autonomie, relații și competență

Sunt baza mecanismelor noastre de reglaj. Ne reglăm tocmai pentru că avem aceste nevoi. Dacă ele sunt împlinite, atunci energia noastră psihică e bună și se dezvoltă abilități, se dezvoltă psihicul în toate funcțiile sale și ajungem să avem o viață împlinită și bună. 

A funcționa pe cont propriu nu-l exclude pe celălalt

Suntem ființe relaționale, sociale, care, în același timp, au o bună capacitate de a rămâne pe cont propriu, în contact cu sine. Vorbim de autonomie în momentul în care avem capacitatea să funcționăm pe cont propriu, în timp ce ne aflăm într-o relație semnificativă cu celălalt. Semnificativă! Asta înseamnă că există scopuri, există mize, există emoții. Nu suntem autonomi în absența celuilalt. Dacă nu-ți cere nimeni socoteală, ești singur, pur și simplu. Dacă nu e nimeni cu care să conteze ceea ce se întâmplă, atunci s-ar putea să fii izolat mai mult decât autonom. 

Libertatea este capacitatea de a funcționa pe cont propriu fără să-l rănești pe celălalt

…și fără să-l folosești în detrimentul său, pentru binele tău. Kant spunea că trebuie să căutăm întotdeauna să nu folosim niciodată oamenii ca mijloace, ci întotdeauna ca scopuri în sine. În sensul în care oamenii sunt oameni întotdeauna și trebuie tratați în primul rând prin subiectivitatea și valoarea lor umană, și nu ca mijloace pentru un scop ulterior, indiferent care e acela.

Libertatea trebuie să țină cont de consecințele asupra celorlalți

Atunci când eu decid ceva referitor la mine, asta va avea un impact asupra celorlalți. Dacă eu decid să nu mai fac ce fac, cei care vor depinde de mine sau care au depins de mine până acum vor fi impactați. Eu am dreptul să mă gândesc la asta, am dreptul să decid asta, dar nu sunt liber(ă) de toate consecințele acestui lucru. Conexiunea aceasta umană există și se reverberează. Putem s-o ignorăm, dar ea există, pur și simplu. 

Avem nevoie de celebrare, avem nevoie de plăcere

Fără asta nu putem avea o viață bună. Plăcerea e ceva ce noi căutăm în mod spontan. E din construcția noastră. Uneori este necesar un efort să mergem către zona pozitivă, mai ales în momentele dificile din viață. Dar tocmai atunci este necesar să mergem, pentru că ne dă un plus de energie psihică, ne reîncarcă. Ne dă putere să mergem mai departe, ne dă energie să ne mobilizăm resursele ca să putem face față și să putem construi soluții în momentele dificile. 

Robustețea împreună cu vulnerabilitatea dau forță psihicului

Este o forță care crește odată cu vârsta. Nu ne scade robustețea pentru că avem emoții sau pentru că suntem vulnerabili la unele tipuri de emoții sau la unele tipuri de situații. Reziliența este o capacitate a psihicului de a naviga printre adversități, și de a negocia resurse, și de a se flexibiliza astfel încât să obțină rezultate pozitive și pentru sine, și pentru cei din jur. 

Andreea Roșca: Avem multe teme de vorbit în seara aceasta, de la cum funcționăm și ce înseamnă funcționare sănătoasă la nevoile noastre fundamentale. Aș vrea să vorbim despre relații, despre relația între noi și lume, și despre munca cu noi înșine. Vreau să încep de la un lucru pe care l-am citit în carte și care mi se pare important ca moment de deschidere a conversației. Spune-ne, te rog, câteva cuvinte despre ce înseamnă funcționare sănătoasă. 

Diana Vasile: E complicat să definim ceva ca fiind sănătos, pentru că automat toate celelalte ar putea să pice ca fiind nesănătoase. Dar în psihologie, ca și în medicină, perspectiva sănătății nu exclude dificultățile, disfuncționalitățile, nu exclude un tip de patologie, ci le poate include atât timp cât persoana se poate gestiona și poate să obțină o calitate bună a vieții. Acesta e primul lucru pe care aș vrea să-l discutăm la sănătate.

Andreea Roșca: Funcționarea sănătoasă poate presupune inclusiv existența anumitor probleme.

Diana Vasile: Exact. Nu trebuie să fii sănătos peste tot, în toate aspectele, și numai atunci să poți să spui: „Da, eu sunt sănătos și atunci o să încep să trăiesc, aunci viața mea o să fie bună”. Aș putea menționa cel puțin cinci caracteristici care sunt relativ ușor de înțeles și de discutat în ceea ce privește psihologia, adică funcționarea noastră psihică care trebuie un pic văzută diferit de ceea ce înseamnă corpul fizic, deși psihicul și corpul fac un întreg.

Prima caracteristică a psihicului la care aș vrea să mă refer este faptul că noi suntem capabili să absorbim informație, astfel ne numim deschiși sau curioși. Curiozitatea, primul element, face parte din natura noastră absolut sănătoasă, absolut funcțională. Este o problemă dacă un om sau un copil nu mai este curios, nu-și mai pune întrebări, nu mai caută, nu mai palpează cu simțurile sale lumea înconjurătoare. Deschiderea, curiozitatea ar fi o primă caracteristică a unui psihic funcțional sănătos. 

A doua caracteristică este că face ceva cu această informație – nu poți să n-o procesezi. Pentru asta avem corpul și mai ales creierul la dispoziție, să tot procesăm la informație în toate felurile din ce în ce mai complicate. Variantele de abstractizare, sintetizare, generalizare sunt formele superioare de lucru cu informația și de gândire abstractă, evident, inclusiv în posibilitatea de a gândi imposibilul, neexistentul, depășirea lumii acesteia de aici și de acum. Capacitatea de procesare informațională, câtă vreme se păstrează…

Andreea Roșca: Imaginația… 

Diana Vasile: Inclusiv imaginația. Dar gândirea, percepția ca primă formă. Pun mâna și încep să spun despre acest fotoliu cum mi se pare, pun informațiile cap la cap și elaborez o nouă informație, pe care o exprim, o verbalizez, o trimit mai departe în lume prin diverse forme de limbaj. 

A treia caracteristică pentru a vorbi de funcționare sănătoasă este să ai capacitatea de a face distincția între ceea ce este și ceea ce-ți imaginezi, adică între ceva ce este real și ceva ce este imaginar, între ceva ce este al meu și ceva ce este al tău. Dacă eu încep să confund lucrurile, n-ai mai zice despre mine că sunt chiar pe calea mea, că sunt chiar sănătoasă. Capacitatea aceasta de a face distincția între gândire și imaginație, între intern și extern, între ce-i al meu și ce-i al tău, între subiectiv și obiectiv, mai spunem noi, este iar o formă în care putem evalua gradul de sănătate psihică. 

Andreea Roșca: Poți să te gândești la un exemplu simplu, ca să înțelegem la ce te referi?

Diana Vasile: Dacă aș spune că te gândești într-un fel la mine acum și eu chiar cred că asta este real, sunt cumva la limita sănătății. Pentru că ar trebui să spun: „Eu îmi imaginez că știu la ce te gândești tu acum despre mine”. 

Andreea Roșca: Deci dacă ți-ai imagina că mă gândesc la un lucru rău despre tine…

Diana Vasile: Rău sau bun. Poate să fie și bun. Oamenii, în general, merg pe varianta negativă, dar poate să fie și varianta pozitivă. Mereu le spun oamenilor: „Dacă ai ști că celălalt gândește despre tine că ești minunat, ai îmbrățișa sau ai fi la fel de refractar la ce spune celălalt despre tine?” Asta ca să pot să dau o oarecare responsabilitate pentru propria percepție. Dacă te laudă sau te critică oamenii, teoretic ai putea să ai aceeași atitudine – este părerea celuilalt, este ceva din exteriorul tău, este o procesare informațională a celuilalt despre un stimul exterior lui.

Sigur, de data asta stimul ești tu. Trebuie să fac diferența între starea mea care poate să spună „Mă încântă când spune celălalt ceva frumos despre mine”, sau „Mă îngrijorează ce spune celălalt”, sau „Mă surprinde ce spune celălalt”, sau „Mă deranjează ce spune celălalt”. Asta nu înseamnă că e un adevăr.

Andreea Roșca: Ok, deci să nu o iau de bună.

Diana Vasile: Poți s-o iei și de bună, dar măcar să știi că o iei tu de bună și că „de bun” nu știm exact ce înseamnă. Pot să spun că scaunul acesta e aici. Dacă eu o să spun că este gri și tu o să spui: „Nu, este un albastru petrol”, cine are dreptate?

Andreea Roșca: Aș zice că eu. 

Diana Vasile: Normal, că doar îți știi scaunele. ☺ Este despre a fi din ce în ce mai capabili să înțelegem că evaluarea aceasta subiectivă este a mea și este a ta – scaunul e aici. Dar am avea o problemă împreună dacă aș spune: „Ăsta nu e un fotoliu, eu stau de fapt într-o navă spațială și este foarte mișto aranjată nava ta”. 

Andreea Roșca: M-aș îngrijora. 

Diana Vasile: Te-ai îngrijora un pic. Aș putea avea această manifestare. Există oameni care pot să spună: „Aici sunt de fapt oamenii și acolo este un hău”. 

Andreea Roșca: Asta e o exagerare, dar înțeleg ce spui.

Diana Vasile: Este o exagerare, dar în anumite patologii se întâmplă lucrul acesta. 

Andreea Roșca: Deci trebuie să facem diferența între real și imaginar. 

Diana Vasile: În relațiile de cuplu se întâmplă foarte des să facem confuzia aceasta.

Andreea Roșca: În care ne confundăm unul cu celălalt, spui.

Diana Vasile: În care confundăm realitatea cu ceea ce crede sau simte celălalt și o luăm de bună. Uităm că este o atitudine subiectivă pe baza căreia putem eventual discuția. Acestea sunt disfuncțiile mai simple. Varianta cu nava spațială e varianta complicată, că totul este pe un continuum. 

A patra caracteristică pentru a vorbi de funcționare sănătoasă este capacitatea noastră de a merge către ceilalți, este o caracteristică relațională a noastră. Nu putem să nu ne ducem spre oameni, suntem făcuți să ne conectăm cu celălalt, cu ceilalți. Vorbim despre noi ca fiind ființe relaționale sau sociale și, în același timp, având o bună capacitate de a rămâne pe cont propriu, ceea ce am mai putea numi contact cu sine. Într-un anumit tip de literatură se vorbește în termeni de relație cu sine, eu prefer să păstrez termenul de „relație” pentru conectarea dintre mine și celălalt, iar în ceea ce privește funcționarea pe cont propriu să vorbesc despre contact cu sine sau funcționarea pe cont propriu, care înseamnă un reglaj intern, dar este o capacitate, o caracteristică.

N-am cum să nu mă reglez pe cont propriu și n-am nici cum să evit să mă duc spre celălalt.

Pot să fiu mai rezervat în ceea ce-i privește pe ceilalți, dar nu să absenteze cu totul această nevoie, această caracteristică de construire de relații, de a funcționa în relații. Când vorbim de o funcționare sănătoasă, vorbim de o capacitate de a echilibra aceste două tendințe, de a nu da uneia o mai mare valoare decât alteia, mai ales la vârsta adultă. 

Există și la vârste mici această dualitate, dar este mai puțin evidentă. De exemplu, dacă am spune acum că bebelușii au capacitatea de a funcționa pe cont propriu, cred că trei sferturi din sală ar spune: „Nu, nici vorbă. Sunt total dependenți de ceilalți”. Totuși, există momente în care funcționează pe cont propriu. Multe nu le sesizăm, nu le vedem la fel de bine, dar există. Inclusiv această pornire către celălalt este o funcționare de bază, n-o face mama. Mama este un celălalt.

Andreea Roșca: Ei pot foarte bine să stea și cu ei înșiși uneori.

Diana Vasile: Exact. Pentru momente scurte stau foarte bine cu ei înșiși. Ultima caracteristică pentru a vorbi de funcționare sănătoasă este capacitatea de reglaj. Pur și simplu, psihicul se reglează de la bun început, din primele momente de când se coagulează, se divide celula și se dezvoltă într-un organism până în ultima clipă. Pot să vorbesc despre varianta pozitivă, reglajul stresului, reglajul emoțional, reglajul energiei psihice, reglajul dezvoltării psihice. Toate acestea se întâmplă. E ceva care se întâmplă de la sine, sunt mecanisme întregi care asigură reglajul organismului și al psihicului nostru. Cu cât funcționează mai bine, cu atât vorbim de o funcționare sănătoasă. 

Andreea Roșca: Când spui reglaj, la ce anume te referi? Să luăm zona asta emoțională.

Diana Vasile: Adică ai capacitatea de a traversa emoțiile și a ajunge din nou la o stare de echilibru. Ai capacitatea de a traversa o perioadă de stres și a ajunge din nou la echilibru. Avem dotare pentru asta. Suntem dotați cu aceste capacități, însă pentru a le rafina și a le dezvolta și a funcționa cu adevărat pe baza lor, avem nevoie de toate cele de mai sus. 

 

Conf.univ.dr. Diana Vasile, formator în cadrul cursurilor de formare in psihoterapie integrativa organizate de Asociatia de Psihoterapie Integrativa si Psihologie Clinica, este psiholog clinician, psihoterapeut, formator și supervizor. În 2010 a înființat Institutul pentru Studiul și Tratamentul Traumei, al cărui președinte este. Este cadru didactic la Facultatea de Psihologie și Științe ale Educației, Universitatea București. Coordonează proiecte de training pentru diverse companii şi persoane individuale, fiind totodată membră a Academiei Terapeuților de Traumă din Australia. Acum sunt deschise înscrierile pentru noul curs de formare în psihoterapie integrativă ce începe în ianuarie 2025. Detalii și înscrieri aici.