BULLYING – O PERSPECTIVĂ PSIHOLOGICĂ

Autor: Clinician și psihoterapeut Magda Luchian – Președinte al Asociației de Psihoterapie Integrativă și Psihologie Clinică

Expresia de “bullying” traduce actele de hartuiala, agresivitate, violenta din scoli si se refera la comportamente si atitudini fizice si psihologice comise de unul sau mai multi elevi asupra altuia care nu este in masura sa se apere.

Actiunile cele mai frecvente prin care se produce hartuiala, bullying-ul, sunt:

•  Fizice: lovituri, lupte angajate fara motiv, ciupituri, tras de par, aruncarea obiectelor personale, inghesuieli s.a.
• Verbale: porecle rautacioase, bataie de joc, injurii, insulte, respingeri, amenintari, discriminari rasiale, financiare, sexuale s.a.
• Sexuale: tras de haine cu intentia de a dezgoli persoana, expunerea organelor genitale, sarutari sau imbratisari cu forta s.a.
• Violarea proprietatii: furtul obiectelor personale, a hranei, banilor, materialelor scolare s.a.
• Cyber-hartuiala: insulte, amenintari pe internet sau telefon, fotografierea sau filmarea, inregistrarea vocii fara permisiunea persoanei s.a.

CONSECINȚE

Consecintele acestori agresiuni sunt numeroase; ele pot fi de natura fizica, psihologica sau psihosomatica (anxietate, simptome depresive, abandon scolar, stima de sine scazuta, tulburari de concentrare si memorie, diminuarea eficientei si rezultatelor scolare, tulburari ale comportamentului alimentar – anorexie sau bulemie, insomnii, dureri de cap si alte somatizari).

Copiii, elevii nu sunt singurii hartuiti si afectati; fenomenul bullying poate cuprinde si cercurile de socializare mai largi (prieteni, membrii familiei, unii martori care empatizeaza cu victima sau chiar profesorii care se implica in activitati si discutii cu scop educativ). Profesorii sunt afectati de acest fenomen si uneori se simt neputinciosi, pierzand increderea in capacitatea lor de a actiona, fiind pasibili de burn-out, depresie, comportament defensiv.

Sunt situatii in care din victime devin ei insisi agresori prin amenintari, comportament rigid, intolerabil, frustrant si prin lipsa de deschidere catre comunicare.

De ce exista astazi o raspandire atat de larga si intr-o forma atat de dramatica a acestui fenomen? Exista cauze sociale, economice, legate de familie si educatie, aspecte relationale si cauze psihologice care constau in profilul personalitatii a celor angajati in acest fenomen. Jean-Jacques Rousseau subliniaza rolul pervers al societatii, afirmand ca omul se naste „bun de la natura”; Freud spune ca, copilul este un pervers polimorf de la nastere si Platon afirma ca, copilul trebuie sa fie „canalizat” de la nastere, printr-o buna educatie, pentru ca sa nu devina un „tiran” sau un „hartuitor” fata de anturajul sau.

Din pacate, in zilele noastre familia responsabilizeaza scoala in problema educatiei, scoala solicita familiei acest demers si ambele sunt de acord ca societatea este vinovata pentru ceea ce se intampla. Intr-adevar, problema este responsabilizarea educarii acestor copii, in care sunt implicati toti factorii mentionati – familia, scoala, societatea (prin mijlocul ei cel mai agresiv de educare – massmedia). Agresivitatea sub forma ei constructiva – competitivitatea – este constituita ca o valoare de catre toate instantele educative mentionate mai sus. Adaptarea la mediu social, afirmarea de sine au devenit aproape sinonime cu combativitatea, calitate care usor poate conduce la agresivitate si violenta. Agresivitatea capata valenta unei forme de relationare.

AGRESORUL

In spatele agresivitatii, a bullying-ului, se ascunde uneori o suferinta, o frica. „Agresivitatea este un limbaj, si frecvent un limbaj-ecran. Ea serveste adesea pentru a masca ceea ce a fost ranit, atins profund si care ramane prea dureros pentru a fi recunoscut” (Jacques Salome).

Se spune ca agresivitatea este forta celor slabi. Injuriile si bataia de joc pot masca o imagine de sine negativa, o dificultate de a exprima ceea ce simte, o dorinta de afirmare, un sentiment de esec, de gelozie, etc. Si astfel, toate acestea, neasumate, se proiecteaza asupra celuilalt.

Desigur, exista si structuri narcisice, demonstrative cu intoleranta la orice percepere a unei frustrari si care folosesc scoala ca scena a spectacolului in care demonstreaza „superioritatea” in fata spectatorilor – ceilalti elevi si/sau profesori.

VICTIMA

Agresivitatea este perceputa diferit de fiecare copil, elev, adolescent in functie de caracteristicile fizice si psihologice ale victimei, gradul de toleranta, experienta sa familiala si sociala si/sau vulnerabilitati persoanale. De cele mai multe ori, victima este pasiva; e vorba de copii si adolescenti timizi, solitari si adesea cu o slaba incredere in ei, fiind tinte facile pentru agresori activi. Acesti copii se evidentiaza uneori ca fiind foarte buni la invatatura („tocilari”), cu talente deosebite (creatori, visatori si romantici), care starnesc invidia celor care nu pot sau nu se straduiesc sa intre intr-o competitie cinstita si loaiala cu ei. Uneori (cazuri rare), exista si victime care provoaca prin transmiterea verbala sau non-verbala a propriului scenariu mintal „bietul de mine”, in care se pozitioneaza in rolul de victima, obtinand astfel presupuse beneficii secundare (compasiunea, recompense, evitarea unor responsabilitati, gasirea unui „salvator”).

INTERVENTII SI SOLUTII:

• Cursuri pentru parinti, educatori, copii, elevi ,adolescenti (diferentiate ca programa) pentru a dezvolta empatia. Aceasta este capacitatea care permite observarea si raspunsul la semnele emotionale ale celuilalt, de a simti suferinta sau bucuria acestuia. Empatia este direct legata de comportamentele prosociale si altruiste.
• Dezvoltarea precoce, prin actiuni comune, actvitati in echipa, activitati de voluntariat, a comportamentelor de ajutor, de impartasire a starilor, emotiilor, bunurilor materiale, de sustinere si cooperare.
• Invatarea, in context familial, controlului furiei, frustrarii.
• Descurajarea comportamentului agresiv prin masuri psiho-educative adaptate varstei, atat in mediul familial cat si scolar.
• Dezvoltarea autonomiei pentru contrabalansarea conformismului la normele grupului (atunci cand acestea sunt nocive) in vederea unei atitudini asumate si constientizate (cu ecou in special in grupul martorilor, la adolescenti).
• Educarea competentelor eficiente de integrare in grup, interiorizand normele lui.

DE REȚINUT

Profesorii au un rol foarte important prin evaluarile si reactiile lor fata de situatiile de hartuiala. Ei au deseori tendinta de a le judeca ca o problema disciplinara si minimalizeaza consecintele asupra victimelor in anumite situatii (de ex.: ironizarea repetata a unui copil – tratata ca o farsa, dar care poate stigamatiza imaginea de sine a respectivului copil). Schimbarea mentalitatii fata de acest fenomen – bullying – devine extrem de necesara si rolul echipei psiho-pedagogice foarte important. Desi nu exista un algoritm cu retete cheie, un cadru flexibil in care motivatia, informatiile, evaluarea, cunoasterea tehnicilor adecvate, imaginatia si creativitatea membrilor echipei pot fi garantia unei interventii consecvente si benefice. Alaturi de echipa psihopedagogica, este nevoie de implicarea si participarea activa a familiei si a comunitatii elevilor in incurajarea programelor prosociale si antrenarea relatiilor interpersoanle sanatoase.

Mai dificil este de controlat impactul negativ al mass-mediei. El trebuie contracarat prin mijloace alternative de informare (reviste, scenete, pagini pe internet, etc.) la nivelul scolii sau unitatii educationale. Scoala, familia si societatea au sarcina sa ofere un mediu educativ sanatos si armonios, cu respectarea drepturilor copilului de a se bucura de o stare buna de sanatate, de protectie impotriva oricarei forme de violenta si de o atmosfera in care sa fie acceptate diferentele (fara comparatii) pentru a-si dezvolta fiecare identitatea, stima de sine, cultivarea propriilor aptitudini si integrarea vulnerabilitatilor.